Tom Waits de-a lungul anilor

“Make It Rain”-de pe “Real Gone”(live)

“Innocent When You Dream”-de pe “Big Time”

“Goin’ Out West”-de pe “Bone Machine”

“Swordfishtrombones”-1983

Aceasta coperta are aceeasi trasatura care a facut din muzica pe care o imbraca o piatra de hotar: e foarte greu de digerat,dar te prinde,te tintuieste,obligandu-te sa-i descifrezi codul,sa spargi seiful.Contururile si culorile te lovesc precum percutia unei pusti automate,iar muzica ce le acompaniaza suna a soapte care poarta secrete periculoase.

“Mule Variations”-1999

Probabil coperta care se apropie cel mai mult de fotografia artistica;parca ar fi anticipat ca albumul va lua un Grammy si au vrut sa-i dea o reprezentare grafica pe masura.Privirea lui Waits parca spune “you gotta get behind the mule and follow me”,dar,in asociere cu baladele ce le contine,stie ca nimic nu e sigur sau etern si ne priveste cu o oarecare indoiala,fara sa stie daca ne vom incumeta sa pornim la drum.

“Closing Time”-1973

O fotografie tratata astfel incat sa devina eterna,mereu actuala in nemiscarea ei.Albumul de debut al lui Tom Waits reprezinta,paradoxal,exact asta,sfarsitul:tristetea pentru ca oamenii pleaca acasa,cluburile se inchid,iar trubadurul ramane doar cu un pahar gol sa-si spuna povestile pe jumatate inchipuite.Pana si soarele e o placere dulce-amara pentru ca marcheaza sfarsitul noptii alaturi de cea iubita.Cei care urasc sfarsiturile ar trebuie sa asculte albumul in ordine inversa si sa conduca spre rasarit pe ritmurile ultimei melodii.

“The Heart of Saturday Night”-1974

Albumul acesta este unul dintre preferatele mele si nu spun asta pentru ca este mai aproape de mainstream,ci pentru ca te imbie sa visezi.Cu ritmuri lente de blues si jazz ce ocazional cresc de bucurie,ascultandu-l,iti vine un chef nebun sa iesi in oras,sa te plimbi pe sub luminile sale multicolore,imbracat cu ce ai mai bun si dat cu o picatura de parfum,sperand sa intalnesti o domnisoara care sa stie ca nu trebuie sa judeci o carte dupa coperta.Si toate intr-o sambata seara.

Coperta spune totul.

“The Black Rider”-1993

Coperta albumului ce contine o poveste de dragoste ce esueaza in fata raului,bazata pe o opera de Carl Maria von Weber construita in jurul unei legende germanica veche de sute de ani este intr-o oarecare masura deceptiva.Nu este ceva incropit pe fuga,nu este ceva copilaresc sau inocent.Tot ce sugereaza este o nebunie inca nesolidificata sau identificata:vine de interior sau “gloantele magice” chiar exista?

“Bone Machine”-1992

Fotografia de pe coperta albumului cu care Tom Waits a castigat un Grammy sugereaza perfect modul in care mare parte din album suna: ca strigatele unui nebun.Totusi,daca asculti atent,vei auzi adevarul zburand de pe buzele nebunului.

Trivia:fotografia a fost facuta de Jesse Dylan(da,fiul acelui Dylan),iar Waits apare in aceeasi costumatie in videoclipurile “Goin’ Out West” si “I Don’t Wanna Grow Up”.